1868

Edilii aradeni decid ridicarea a doua edificii reprezentative, cel al primariei si cel al teatrului.

Pentru construirea lor era nevoie de suma de 700.000 de florini, care a fost pusa la dispozitia administratiei de catre o banca vieneza.

1872

Incepe constructia teatrului pe bulevardul central al orasului.

Construirea lui dureaza doi ani, fiind finalizata in anul 1874. Cladirea in stil neoclasic este decorata de artisti din Viena, Budapesta si Arad.

1874

Au loc primele reprezentatii pe scena teatrului.

Începand din anul 1874 si pana la Primul Razboi Mondial, in cladirea teatrului au avut loc numeroase reprezentatii teatrale, care au fost sustinute de asociatii teatrale locale, dar si de unele trupe consacrate, de renume.

1883

Din cauza unui incendiu, cladirea este distrusa aproape in totalitate.

Pe acelasi amplasament si folosindu-se de parti din cladirea veche, se construieste un teatru nou, mai modern. S-a imbunatatit iluminatul, fiind montat un mare candelabru Siemens care functiona cu electricitate. Scena a fost modernizata prin intarirea podului, cu stalpi de fier si s-a montat o cortina de fier de 80 tone.

1948

Se constituie institutia profesionista de spectacole numita Teatrul Roman de Stat, apoi Teatrul de Stat Arad.

1957

Un alt incendiu devasteaza cladirea aproape in totalitate

Autoritățile alocă imediat fonduri pentru o reconstrucție. Proiectul de renovare a fost atribuit profesorului Alexadru Iotzu de la Academia de Arhitectură din București. La refacerea cladirii participa și sculptorii Valeriu Brudaşcu, Ioan Tolan si Emil Vitroel.

1960

Este inaugurata noua constructie

Ea a fost considerata cea mai moderna cladire de teatru din Romania la acea vreme.

1967

Este inaugurata Sala Studio

Aceasta a doua sala fiind dotata tot cu o scena italiana. S-a hotarat in 2002, transformarea ei intr-o sala multifunctionala destinata spectacolelor experimentale si de studio.

2006

Consiliul Local al Municipiului Arad decide sa schimbe denumirea teatrului din Teatrul de Stat Arad in Teatrul Clasic Ioan Slavici.