Gaitele – o compozitie sonora

Cronica scrisa de Mircea Morariu

Daca mai era nevoie de inca o dovada ca Gaitele lui Alexandru Kiritescu este o piesa pentru toate vremurile si pentru toate anotimpurile, care face succes de casa in orice moment al sezonului teatral ar avea loc o noua premiera, iata, dovada a venit odata cu spectacolul Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad, inspirat regizat de Laurian Oniga.

Spectacolul este insa, o spun de la inceput, mai mult decat un succes de casa si cu mult mai mult decat o revalidare a garantatului succes al textului. Pe care e evident ca regizorul l-a citit atent, minutios, cu infinita si mereu reinnoita placere, cu voluptate chiar, fapt ce i-a ingaduit sa depaseasca in montare limitativele si comodele cadre ale satirei sociale. Ca si cele ale interpretarii strict realiste ce i-au fost frecvent impuse.

Laurian Oniga identifica o seama de puncte nodale ale infernului cu pricina carora le ofera generoase rezolvari ce depasesc cu mult nivelul sonorului si surprind prin incontestabilul lor inedit, asigurand astfel montarii atuuri de necontestat. Citez doar cateva dintre ele. Cearta esuand in harababura nevrotica cu privire la numarul preotilor si al, uitand de batranete si de carje, protopopilor prezenti la inmormantarea pe care dau buzna sa o priveasca Aneta, Leana si Zoia. Momentul de virtuozitate artistica non-verbala prilejuit actorului Dan Covrig, interpretul lui Georges, atunci cand din parc se aude muzica militara cantand cu patos patriotic Drum bun!.

Intreaga scena de un tragi-comic hiperbolic din odaia Margaretei in care gaitele se hranesc pe ele insele, ba individual, ba reciproc, uitand aproape cu desavarsire de prezenta viitoarei sinucigase. Lasitatea de care intreg clanul Dudulenilor da dovada in momentul in care realizeaza suicidul. Ospatul pantagruelic de dupa pomenirea de 40 de zile a Margaretei si abandonul de care are parte Zoia adormita. s.a.m.d.

Pe langa prologul deja mentionat, Laurian Oniga mai propune alte cateva modificari in textul lui Kiritescu. Ori suplimentari ale acestuia. Unele de proeminent si justificat efect comic, asa cum e, bunaoara, metamorfozarea servitoarei Zamfira in unguroaica Bözsi, altele mai greu de admis, daca nu cumva chiar de explicat.

Indiscutabil, numeroasele componente valoroase din lectura innoitoare la care supune  Laurian Oniga Gaitele au contributia lor la izbanda spectacolului. Numai ca ele nu si-ar fi atins scopul daca regizorul nu ar fi avut in vedere jocul actoricesc, aceasta fiindca, înainte de orice, piesa lui Kiritescu este una de actori. Indeosebi de actrite.

Merita mentiuni aparte si costumele concepute de Oana Varan (superba rochia pe care urmeaza sa o poarte la sindrofia de la oncle Michel Wanda Serafim) si decorurile imaginate de Onisim Colta.

Piesa Gaitele va fi jucata pe scena teatrului aradean in data de 7 si 8 octombrie.