“Consider că rolul compoziţiei muzicale de teatru vine ca o întărire a substraturilor poate mai puţin perceptibile spectatorului”

Interviu cu Cristian Vieriu

Cristian Vieriu a absolvit Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografie “I.L.Caragiale” București. Lucrează ca freelancer în domenii precum editare de film, multimedia și sound design.  Are o experiență bogată în domeniul publicității, dar și în teatru și film. În 2016, face parte din echipa proiectului “iHamlet” de la Teatrul Excelsior – un spectacol de teatru-multimedia, proiect care se bucură de un mare succes în țară, dar și în străinătate.Un an mai târziu, își pune semnătura pe sound designul spectacolului “Trei surori”, regizat  tot de Catinca Drăgănescu, la Teatrul “Matei Vișniec” din Suceava. 

Muzica de teatru ca definiţie, nu are, în conștiinţa spectatorului, nici pe departe complexitatea conceptului de sound design pentru o producţie teatrală. Care dintre cele două “feluri” de a susţine sonor un spectacol se potrivește cu ceea ce faci tu? În general și în acest spectacol.

Consider că rolul compoziţiei muzicale de teatru vine ca o întărire a substraturilor poate mai puţin perceptibile spectatorului. Îţi permite să ilustrezi, să caricaturizezi sau să aduci o întărire unor anume stări, exact în momentele cheie.

Adesea consider compoziţiile mele ca fiind mici aparte-uri între cei din sală și lumea ce se desfășoară pe scenă. În egală măsură, este fascinant ce se întâmplă și în spatele scenei. Mă inspiră enorm munca și devotamentul tuturor celor implicaţi, de la mic la mare. Teatrul este un mecanism care necesită și un pic de magie, iar oamenii insuflă asta. Așa se naște un spectacol.

La [ză] Pes©ăruş am încercat să ilustrez ce se întâmplă dincolo de partitura teatrală a personajului Treplev, practic conștiinţa sa. El conduce conceptul sonor, care îi urmează îndeaproape stările și expresiile scenice într-un melanj suprarealist, care te poartă printr-o lume a amintirilor, între vis și realitate.

Multimedia, visual storytelling, sound design – le folosești cu ușurinţă ca moduri de exprimare artistică. Cât de deschis este spectatorul, cel obișnuit cu catifeaua scaunului din sala de spectacol, să primească și să accepte un demers artistic construit cu sprijinul altor mijloace decât cele clasice?

Cred că de cele mai multe ori spectatorii pleacă de la un proiect de teatru new media, cu mai multe întrebări decât de la un spectacol de teatru clasic. Avem nevoie (cu disperare) de forme noi, așa cum ne spune și prietenul nostru, Treplev, în [ză] Pes©ăruş. Avem nevoie ca publicul să fie deschis la nou și dispus să-și acordeze simţurile cu noile forme de exprimare.

Te rog să completezi fraza “Pentru mine spectacolul [ză] Pes©ăruş este…. unul dintre cele mai captivante spectacole la care am lucrat până acum.