Actorii din EXIT se prezinta
Coproductie a Teatrului Maghiar „Csiky Gergely” Timisoara, a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad si a Teatrului National Sombor (Serbia), EXIT este un spectacol bazat pe improvizatiile actorilor, care, pe parcursul perioadei de repetitii, s-au inspirat din experientele proprii privind situatiile de zi cu zi, prejudecatile si obiceiurile lor culturale.
Pentru a ne apropia si mai tare de acest proiect profund personal, i-am invitat pe actorii din distributie sa ne transmita cateva cuvinte despre ceea ce a insemnat implicarea in EXIT, colaborarea cu regizorul Schilling Arpad si cu actori de alte nationalitati.
Vass Richard, Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” Timisoara
Sunt Vass Richard, membru al Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din
Timisoara. In anii anteriori am avut posibilitatea sa incerc diferite stiluri teatrale
experimentand si lumea filmului. M-am bucurat pentru premiile primite.
Spectacolul EXIT mi-a oferit noi experiente si a fost determinant pentru mine din
mai multe motive. Am cunoscut oameni extraordinari lucrand cu actori deosebiti,
s-au intalnit culturi diferite legate intre ele prin teatru, al carui limbaj a fost acordat de umorul, severitatea si profesionalismul regizorului Schilling Arpad.
Balazs Attila, Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” Timisoara
Ma numesc Balazs Attila, sunt actor-director al Teatrului Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timisoara. Un fel de antrenor-jucator, cum se spune in sport. De mai mult de 20 de ani joc pe scena Teatrul maghiar din Timisoara care ma suporta si pe alte scene din Romania si Ungaria. Am avut prilejul sa fiu vazut in diferite ipostaze: in roluri de bataie lunga sau mai de mica anvergura, in proza sau cantec in versuri sau prin miscare. Cele mai importante momente de pe scena le-am avut alaturi de regizorii Victor Ioan Frunza, Kokan Mladenovic, Boris Ljesevic, Silviu Purcarete, Hajdu Szabolcs, Horvath Csaba.
Intalnirea cu Schilling Arpad cu ocazia spectacolului Exit este un proiect pe care ni l-am dorit reciproc de mai multi ani si l-am dus, pana la urma, la bun sfarsit prin aceasta coproductie internationala. Sectiunea transversala pe care o face regizorul cu o sinceritate cruda asupra situatiei noastre specifice est-europene atinge foarte multe laturi sociale si in acelasi timp personale. Rolul si rostul meu este de a puncta cateva aspectele de pacifism, de convietuire pasnica si de a ne suporta unii pe altii asa cum suntem. Pretentia fiecaruia de a schimba trecutul, de a se integra in viitor fara coliziuni majore este o dorinta care nu intotdeauna poate fi dusa la bun sfarsit. Exemplul meu din aceasta piesa este o demonstratie de a incerca contrariul. Ma bucur ca pot sa duc la bun sfarsit aceasta misiune artistica impreuna cu colegii mei de la Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad.
Andrei Elek, Teatrul Clasic “Ioan Slavici” Arad
Din perspectiva mea, munca la acest proiect reprezinta o ocazie extraordinara de a cunoaste lumea lui Arpad Shilling. Perioada de repetitii a fost o contina provocare de a ne asuma un stil cu totul original (cu care nu prea am fost obisnuiti in teatrul romanesc) si de a forma o echipa care sa rezoneze cu aceasta metoda de lucru. Astfel, am avut posibilitatea de a invata foarte multe lucruri unii de la altii si despre noi insine. Ma simt privilegiat ca fac parte din aceasta echipa minunata si profit de ocazie sa le multumesc tuturor pentru aceasta experienta. Nagyon szepen koszonom Arpad Schilling, Ane Marie Lang, Bence Bire. Koszonom szepen Andrea, Eniko, Attila, Bondi, Ricci, Zsolt, Lucky, Emoke, Eva es a Temesvari Magyar Szinhhazt. Hvala Dragana, Nino, Bane, Bojana and National Theatre Sombor. Si nu in ultimul rand multumesc Carmen Vlaga Bogdan, Bogdan Costea si Teatrului ”Ioan Slavici” Arad.
Carmen Vlaga Bogdan, Teatrul Clasic “Ioan Slavici” Arad
Sunt Carmen Vlaga Bogdan, actrita a Teatrului Clasic din Arad de 18 ani. Am avut parte si de bune si de rele in cariera mea. Nu am fost premiata niciodată. De fapt, mint…Am fost premiata la Balul de cristal si la un final de stagiune pentru rolul din spectacolul “O zi de odihna”. In urma cu cateva zile, la Festivalul Teszt am luat si o amuleta… Si totusi, nimic la nivel national…totul local sau regional. In rest, lumea buna zice:” va veni si timpul tau”. Dar sa ajung si la momentul actual, asadar…au fost: munca, lacrimi, zambete, nervi, sacrificii, satisfactii,multi regizori foarte buni. Si acum urmeaza Arpad Schilling si spectacolul Exit. Exit = actori noi, incredere in parteneri, multa munca, spaima. Nu stiu daca vom satisface dorintele culturale aradene, care de multe ori sunt prea pretentioase, dar pot sa spun ca sunt mandra ca sunt intr-un astfel de proiect si ca, da, de aici pot sa cresc, pentru ca… da, mi-am dat seama, am atat de mult de invatat si eu sunt, de fapt, atat de mica. Multumesc dragi colegi din Sombor, multumesc echipei teatrului maghiar, mulțumesc Arpad Schilling, Bence, Ane Marie si multumesc Bogdan ca ai facut posibila aceasta poveste.
Aaa, da…si multumiri speciale, tie, Emoke pentru ca ai stiut sa iti arati profesionalismul…deocamdata ca interpreta personala…si, cine stie, poate viata ne va da si o intalnire scenica 🙂
Ninoslav Dordevic, Teatrul National Sombor (Serbia)
Ma numesc Ninoslav Dordevic, am absolvit Facultatea de Teatru in anul 2003. Pana in anul 2009 am interpretat aproximativ 15 roluri in diferite teatre din Serbia si in productii ale unor companii independente. Tot din anul 2009 sunt membru al Teatrului National din Sombor, unde am si regizat doua spectacole. In anul 2016 am obtinut diploma de Master in Arta Regizorului de Teatru. Scriu si piese de teatru, cateva dintre ele au fost deja puse in scena la Teatrul din Sabat si la Teatrul din Sombor.
A lucra cu Arpad Schilling a fost pentru mine un vis care a devenit realitate. Am fost foarte entuziasmat sa lucrez cu colegii din Timisoara si Arad. Scopul a fost sa depasim barierele culturale si lingvistice, un adevarat experiment pentru a construi o noua punte de comunicare intre noi insine, dar si cu publicul.
Eder Eniko, Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” Timisoara
Timisoara. De aproape 15 ani, Teatrul „Csiky Gergely” din Timisoara este terenul meu principal de joc. Trupa de baza. Arad este cea de-a doua. De opt ani sunt membru de onoare al trupei de la Kamaraszinhaz, cu care am colaborat in calitate de actor, iar mai nou si in calitate de compozitor in tandem. Este cea de- a doua trupa a mea. Cea din Budapesta. Acum noua ani am reusit sa intru si in cea de- a treia trupa a carei reprezentatii au fost vazute de sapte sute de mii de spectatori pe parcursul a trei ani. De atunci Agentia de Teatru Zikkurat ma reprezinta in Ungaria. Dar nu in mod exclusiv. Pentru ca mai am o trupa. A patra. Cea care ma asociaza cu mine insami, la concerte, in melodii, in libertate. E bine sa faci parte mereu in mai multe trupe. Iar munca la EXIT parca insumeaza toate acestea, sintetizeaza un pic propria mea viata. Pe bune! Concentrand intr-un proces de repetitii viata, emotiile mele de peste un deceniu, deschizandu-ma parca spre alte emotii si trupe. Cred ca nici nu e nevoie de mai mult pentru „fericirea de moment”.
In cele doua stagiuni trecute am avut 11 premiere. Daca stiam ce ma asteapta, poate nu ma incumetam. Noua la Timisoara, doua la Arad cu Kamaraszinhaz. Cu roluri multe si interesante. Cei foarte destepti sustin ca la aceasta varsta, mai exact intre 30 si 40 ani poti juca orice. Ma straduiesc. Timisoara a avut pretentii, dar mi-a dat oarecum si libertate prin regizori, prin diferite forme, cu diferite roluri de 25, 40, 75 de ani, pline de culoare. Aradul mi-a dat libertate, pe urma a avut si pretentii oarecum, prin regizori, prin alte forme. Aici am devenit zana fara varsta si fara sex care salveaza sufletul barbatilor ajunsi la ananghie, aici mi-am descoperit melodia din sufletul meu. Timisoara mi-a oferit roluri divine si regizori geniali, Aradul mi-a oferit libertatea, muzica din mine si, da, premii. Budapesta mi l-a oferit anul acesta pe Alfoldi (si succesul?), un rol principal intr-un megamusical care se va juca la Arena Sporturilor din Budapesta. Cu spectatori de ordinul sutelor de mii, sa speram.
„Cum poti sa fii atat de idiot? Asta este libertatea mea, decizia mea personala, fericirea mea de moment. In sfarsit nu trebuie sa corespund nimanui.” (EXIT – Eniko, o tanara din Bekescsaba)
Dar ce poate fi divin? Ce este libertatea? Ce este succesul? Nu pot sa stiu! Inca. Deja? Deocamdata? Poate nu voi afla niciodata! Iata, cele trei trupe din care fac parte imi pun trei intrebari, dintre cele mai importante. Am realizat ca toate cele trei intrebari se reduc la una singura: cine sunt eu de fapt? Pentru aceasta a trebuit sa formez trupa mea cu mine insami. De o vreme încoace cu asta ma ocup, sa-mi construiesc aceasta asociere cu mine insami, cea de-a patra trupa a mea. Cea cu un singur actor. Credeti-ma, este cel mai greu.
Zsolt Csata, Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” Timisoara
Sunt Zsolt Csata, de trei ani actor al Teatrului Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timisoara. Dintre rolurile mele mai importante as aminti TANARUL BARBAT din spectacolul Avalansa, regizat de Emoke Kedves. Am avut ocazia sa lucrez intre altele cu regizorii Silviu Purcarete, Radu Afrim, Sardar Tagirovsky. Anul trecut am fost ales Actorul Stagiunii, iar in acest an am fost distins cu premiul Pro Cultura Timisiensis. Recent am avut ocazia sa lucrez cu regizorul Arpad Schilling in spectacolul Exit. Fara a exagera, ma consider norocos cu acest inceput de cariera.
In spectacolul Exit joc rolul fratelui mai mic, un personaj timid, plin de temeri dar cu sperante privind viitorul si prezentul. Imi place foarte mult sa joc in acest spectacol, sper ca si in randul publicului aradean va avea succes. Cu toate ca nu pot fi in totalitate obiectiv, consider ca tema este foarte actuala, iar spectacolul da de gandit spectatorului.
Branislav Jerkovic, Teatrul National Sombor (Serbia)
Sunt Branislav Jerkovic, de zece ani actor al Teatrului National din Sombor. In tot acest timp am jucat peste 30 de roluri in Sombor si in alte teatre din Serbia. Am castigat mai multe premii prestigioase. Este pentru prima data cand particip intr-un astfel de proiect transfrontalier si consider ca este un pas important in formarea mea profesionala. Schilling este un regizor pretentios, a lucra cu el este foarte eficient, innobileaza sufletul unui actor tanar, cum sunt si eu.
Dragana Susa, Teatrul National Sombor (Serbia)
Sunt Dragana Susa, am 27 de ani si de noua luni sunt angajata a Teatrului National din Zombor, care a devenit pentru mine o a doua casa. EXIT este un spectacol pe care il consider important din mai multe motive: am cunoscut oameni extraordinari, excelenti actori, iar pentru mine a fost o perioadă de creatie foarte frumoasa. Chiar de la inceput, Arpad a impus un stil de munca foarte intens.
Realizarea acestui spectacol bazat pe improvizatiile noastre a fost o experienta emotionanta, palpitanta. Pacat ca nu avem parte de astfel de momente decat foarte rar! Dificultatile lingvistice la inceput m-au intimidat, dar mi-am dat seama pe parcurs ca ideea nu depinde strict de limba, dupa o vreme am reusit sa trecem peste aceasta bariera si ne-am inteles perfect.
Andras Zsolt Bandi, Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely” Timisoara
Sunt Andras Zsolt Bandi, actor al Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timisoara. In afara de teatrul din Timisoara, al carui membru sunt de 23 de ani, am fost angajat al Teatrului Maghiar de Stat Cluj, iar timp de doi ani am fost actor al Trupei Szigligeti din Oradea. Am fost invitat in repetate randuri la teatrele din Odorheiu Secuiesc si Szeged si am fost ales de patru ori actorul stagiunii.
Am jucat in doua spectacole castigatoare ale premiului UNITER: „Tom Paine” si „Rosencrantz si Guildenstern sunt morti”, in regia lui Victor Ioan Frunza. Am lucrat cu regizori de renume si am reusit sa interpretez roluri importante. De un deceniu, pe langa teatru, lucrez si in televiziune, iar in prezent sunt redactorul si prezentatorul emisiunii Art Vest.
Repetitiile spectacolului EXIT mi-au oferit prilejul de a colabora cu o echipa extraordinara. Impreuna cu colegii din acesta echipă am reusit sa realizam un spectacol de exceptie, un spectacol cu adevarat sensibil.