“Să ne cunoaștem mai bine” – un nou demers teatral semnat Cristian Ban

31 mai. Aceasta este data la care pe scena sălii Studio a Teatrului Clasic “Ioan Slavici” Arad, ajunge în fața publicului o nouă premieră. Este vorba despre un demers teatral intitulat “Să ne cunoaștem mai bine” – un spectacol care poartă semnătura lui Cristian Ban. Înainte de  ridicarea primei cortine – față în față cu regizorul Cristian Ban – am intrat în “laboratorul” noului proiect teatral.

Publicul de “provincie” are tendința de a fi conservator. Tu propui – și nu pentru prima oară – un spectacol care sparge orice fel de barieră. Nu există un text consacrat, o poveste în sensul clasic al acesteia… Cât de riscant este un astfel de demers?

Dupa “Ai mei erau super!” si “Orașul nostru”, fiind la a treia colaborare cu trupa teatrului arădean nu am vrut să fac orice spectacol și de aceea am ales ceva ce s-ar putea numi riscant pentru ca am știut că am cu cine să… mă arunc în această aventură și aici includ atât echipa artistică a spectacolului, cât și publicul.

 În proiectul pe care îl propui, publicul este direct implicat. Am putea spune că el este cel care decide mersul spectacolului. Spuneai că nu îți place cuvântul “interactiv”. Care este atunci cuvântul care descrie cel mai bine spectacolul acesta?

Din punct de vedere tehnic, aș spune că sintagma sondaj de opinie live se apropie cel mai mult de ceea ce am facut noi cu acest spectacol. Mie nu imi plac spectacolele interactive în sensul în care ești luat pe scenă și pus într-un context neașteptat și ceilalți râd de cât de bine sau nu te descurci. Spectacolul nostru este interactiv în măsura în care publicul răspunde sub anonimat unor întrebari foarte umane care ne privesc pe toți.

Cei patru actori din distribuție (Carmen Vlaga Bogdan, Iulia Dinu, Robert Pavicsits și Andrei Elek) sunt mai expuși ca niciodată. Cum au reacționat ei la propunerea ta de a-și pune… secretele pe tavă?

În primul rând cei patru actori sunt foarte buni și foarte dedicati și am fost cumva îm acelasi film din primul minut de când am început să lucram la acest proiect. Sinceritatea și expunerea lor este motorul acestui spectacol și sper ca publicul, privindu-i pe ei, să fie la fel de sincer.

Apropo de secrete, spectatorii sunt provocați în acest spectacol să recunoască lucruri de multe ori foarte intime. Deși sunt protejați de anonimat, cât crezi că vor fi de sinceri?

E foarte important și am ținut ca ei sa fie protejati de anonimat cu ajutorul telecomenzilor de vot tocmai pentru că sper ca ei sa fie foarte sinceri. Și dacă nu vor fi sinceri, asta tot e ceva ce putem învăța despre noi. În clipa de față mă întreb și eu cum va fi întalnirea cu ei, mai ales că întrebarile sunt foarte intime. Am încredere că în contextul spectacolului se vor spune lucruri sincere.

Ați furat vreodată? Ce avere aveți?  sau Sunteți fericiti? Sunt doar câteva întebări care își găsesc răspunsul (în procente) în acest spectacol. Care e întrebarea la care își va răspunde spectatorul atunci când va ieși din sală?

Probabil fiecare la întrebarea care a declanșat în el ceva legat de ceea ce trăiește acum. Nu cred că toată lumea va ieși din sală cu aceeași întrebare în minte ci fiecare cu acea întrebare sau temă cu care rezonează cel mai mult cu perioada în care se află. Fiecare din noi are spaime, întrebări, dileme, curiozități diferite și până la urmă spectacolul asta iși propune : să discutăm deschis despre ele și…să ne cunoaștem mai bine.