Almost, Maine– de John Cariani | Luna Plină de Teatru

Distribuție:
Lendall - Ciprian Vultur
East - Stelian Roșian
Jimmy - Cătălin Mareș
Dave - Andrei Stan
Steve - Vlad Mureșan
Rhonda - Ioana Cheregi
Glory - Raluca Mara
Ginette - Crina Andriucă
Marvalyn - Roxana Fânață
O chelneriță îndrăzneață - Alexandra Odoroagă
Sandrine - Anca Dogaru
Gayle - Alina Negrău
Pete - Andrei Gîjulete

Sinopsis

Regia: Theo Marton

Scenografia: Bogdan Spătaru

Traducerea: Cristi Juncu 

Muzica: Sebastian Tătar, Laura Mihalache

Producător: Teatrul de Nord Satu Mare 

Durata: 1h20min

 

”O comedie romantică sensibilă și agreabilă, plină de umor pe cît de inteligent, pe atît de cald. Centrat pe relații, pe inocență și pe înțelegere umană, textul lui John Cariani, cu scene separate, fiecare cu două sau trei personaje, nu poate decît să cîștige publicul, oferind actorilor prilejul de a străluci. Iar regizorul, atent să împlinească această intenție, a lucrat inteligent, a strecurat comic de calitate și a accentuat aerul ușor neverosimil al scenelor. Într-o piesă exclusiv despre dragoste, el a mizat pe cea mai caldă componentă a teatrului, relația între personaje. Construite pas cu pas, scenele se pigmentează cu o mică doză de suprarealitate. Pauze, subtexte, tăceri, jocul privirilor, contrastele amuzante și ritmul vioi, cu treceri rapide între scene, fără timpi morți au fost atuurile pe care regizorul Theo Marton le-a scos din mînecă pe tot parcursul spectacolului. Spectacolul său cu aer modern, în care actorii vorbesc bine, ca în zilele noastre, deloc „ca la teatru”, deloc artificial, are toate șansele să placă spectatorilor.” (Cristina Rusiecki)

O seară rece, senină, în mijlocul iernii. În timp ce aurora boreală strălucește pe cer, locuitorii din Almost se îndrăgostesc și își pierd dragostea în cele mai ciudate moduri.

”E greu de găsit Almost, orășelul. Nu apare pe hartă, dar știm sigur că e în statul Maine. Ce mai știm sigur e că acum e ora nouă și că urmează o seară obișnuită în Almost. Oamenii de aici sunt obișnuiți și au ocupații obișnuite: unii cultivă cartofi, alții lucrează în pădure, sau repară tot felul de lucruri, dar cu siguranță nu prind homari, oceanul e departe. Oamenii de aici vorbesc normal, fără accent, sunt direcți, isteți, onești. Dar iată că deja a trecut de ora nouă, aerul rece de iarnă e electrizat, iar ei sunt cuprinși de o neliniște. Ceva din ei pare că s-a trezit și începe să trăiască prin ei. Fără resentimente, invidii sau laude, fără melancolii sau gânduri negre. Ceva care se bucură de adevăr, acoperă tot, crede tot, speră până la capăt. E acel ceva ce… era cât pe ce să cad în capcana de a explica inexplicabilul.

Și totuși, ce este? Nu are cod de bare, nu poți să o cumperi sau să o vinzi. Nu e un element din tabloul lui Mendeleev și nu apare nici printre particulele elementare din acceleratoare. Nu are masă specifică și nici culoare sau miros. Nu are vectori de direcție, legi sau norme metodologice de aplicare. Nu e un loc, nici măcar unul îndepărtat.” (Theo Marton)

 

Sâmbătă, 11 ianuarie 2020, ora 19.00,  Sala mare

Cumpără bilete

Fotografii din spectacol